Moment politico-diplomatic favorabil lichidarii focarului transnitrian.

Provocarea din Transnistria este probabil una dintre ultimile picaturi care umplu paharul rabdarii europene. O serie de evenimente pe plan international ne pot ajuta acum sa profitam de ocazie pentru a mediatiza intens si de a scoate pe scena internationala situatia din aceasta margine de Europa.
Situatia este coapta pentru a determina comunitatea internationala sa ia atitudine.

In primul rand la Istambul s-a pus transant problema retragerii trupelor ruse din Transnistria, iar Rusia, scrasnind din dinti va trebui sa se conformeze. Apoi pe 8 Iulie, CEDO a decis eliberarea celor doi detinuti politici Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa, la care autoritatile de la Tiraspol au facut o miscare gresita, opunandu-se deciziei Curtii internationale a comunitatii europene. Si pentruca drepturile omului sa fie complet calcate in picioare, aceleasi autoritati s-au napustit cu furie asupra elementului definitoriu al unei natiuni, limba nationala, inchizand scoli si interzicand copiilor de romani sa invete in limba materna.
Aceste abuzuri au fost atat de pregnante, incat pana si autoritatile de la Chisinau, de altfel si ele practicante ale unei politici asemanatoare de lichidare a limbii romanesti, au fost nevoite sa ia atitudine si sa incerce sa gaseasca sprijin international, dar urmand o poteca gresita si prea mult batatorita fara efect, aceea a OSCE si a Moscovei.
Solutia refuzata cu incapatanare de Chisinau in toti acesti ani, este totusi Romania, care exact acum este nu numai membru al Consiliului de Securitate ONU, ci ocupa si functia de presedinte al Consiliului.
Acesta este atuu-ul principal al autoritatilor de dincolo de Prut, care ar trebui sa-si joace aceasta sansa extraordinara oferind garantii capabile sa determine diplomatia Bucurestiului sa iasa din starea de timiditate in relatiile cu vecinii din Est si sa sustina de pe pozitia privilegiata pe care se gaseste, rezolvarea problemei transnistriene. In aceste demersuri, autoritatile de la Chisinau, toate fortele politice de dincolo de Prut trebuie sa inteleaga ca este in interesul lor sa conlucreze pe plan international in tandem cu Romania pentru a lichida definitiv focarul de instabilitate din Transnistria.
Acum este momentul ca societatea civila romaneasca de pe cele doua maluri ale Prutului si din intreaga lume sa puna presiune pe autoritatile de la Chisinau si Bucuresti in directia asanarii situatiei din aceasta parte a Europei.
In acest context organizatiile romanesti au propus nu doar un protest, de multe ori steril, ci au venit cu un plan concret, cu masuri punctuale ce ar putea fi luate in considerare de diplomatiile din cele doua capitale:
- instaurarea imediata si neconditionata a suveranitatii guvernului Republicii Moldova asupra regiunii separatiste Transnistria prin instituirea unei protectii internationale in zona, sub umbrela ONU. Comunitatea internationala este prea obosita de nesfarsita instabilitate din Estul Europei ca sa nu reactioneze pozitiv la o propunere "onorabila".
- inlocuirea trupelor de ocupatie ruse de pe teritoriul Republicii Moldova prin instalarea in regiune pentru o perioada limitata de timp a trupelor ONU - castile albastre - ca un garant al pacii si mentinerii ordinii.
In acest scop Romania in calitatea de presedinte al Consiliului de Securitate ONU are si interesul, si datoria sa se implice, depunand o rezolutie pe aceasta tema, dupa o intensa consultare diplomatica.

Sunt realiste aceste solutii propuse? In orice caz reprezinta o viziune noua, oricum mai buna decat toate incercarile de pana acum, in care "garantii pacii" pentru a-si intari dominatia in regiune, au aruncat teritoriului de dincolo de Prut in cea mai neagra mizerie si lipsa de perspectiva.
Dar vor avea curajul politicienii si diplomatii de pe cele doua maluri ale Prutului sa gandeasca si altfel decat au facut-o de 14 ani de zile?
Mircea Popescu
19 Iulie 2004